Fertilizarea in vitro (FIV): Prezentare generală a tratamentului

Fertilizarea in vitro este un proces în care un ovul este extras din ovare și fertilizat cu spermă într-un laborator¹. Embrionul rezultat este apoi reintrodus în uter pentru a crește și a se dezvolta¹.

Fertilizarea in vitro, sau FIV, este o procedură medicală care implică crearea unei sarcini în afara corpului². Procesul reunește un ovul și un spermatozoid într-un mediu de laborator, permițând fertilizarea să aibă loc înainte ca embrionul rezultat să fie implantat în uter^1,2. Acest ghid explică etapele tratamentului FIV, bazate pe informații din surse medicale oficiale.

Ce este FIV-ul

Fertilizarea in vitro (FIV) constă în unirea ovulului unei femei cu spermatozoizii unui bărbat într-un vas de laborator². Această procedură utilizează tehnici medicale speciale pentru a ajuta o femeie să rămână însărcinată².

Pregătirea pentru Preluarea Ovulelor

Înainte de colectarea ovulelor, organismul femeii este pregătit cu medicamente pentru fertilitate, pentru a stimula producția de ovule². Aceste medicamente determină ovarele să producă mai multe ovule, în timp ce, în mod normal, o femeie produce doar un ovul pe lună². În unele cazuri, ciclul menstrual este suprimat cu ajutorul medicamentelor, iar ecografiile sunt utilizate pentru a verifica dezvoltarea ovulelor, în timp ce alte medicamente contribuie la maturarea lor¹. Ulterior, ovulele sunt îndepărtate din organismul femeii printr-o intervenție chirurgicală minoră numită aspirație foliculară².

Colectarea și Fertilizarea Ovulelor

În timpul procedurii de recoltare, medicul utilizează imagini ecografice pentru a ghida inserarea unui ac subțire prin vagin în ovar și în foliculii care conțin ovulele². Apoi, un dispozitiv de aspirație este folosit pentru a extrage ovulele și lichidul din fiecare folicul, pe rând². Ovulele sunt apoi amestecate cu spermă timp de câteva zile pentru a permite fertilizarea¹. Dacă medicul consideră că șansele de fertilizare sunt reduse, sperma poate fi injectată direct în ovul printr-o tehnică numită injecție intracitoplasmatică de spermă (ICSI)². Odată ce ovulul este fertilizat, acesta se divide și devine un embrion². Personalul de laborator verifică periodic embrionul pentru a se asigura că se dezvoltă corespunzător, iar în aproximativ cinci zile, un embrion normal are mai multe celule care se divid activ².

Transferul Embrionilor

Embrionii sunt plasați în uterul femeii la 3–5 zile după colectarea și fertilizarea ovulelor². Medicul efectuează această procedură în cabinet, în timp ce pacienta este trează². Un tub subțire, numit cateter, care conține embrionii, este introdus în vaginul femeii, prin cervix și până în uter². De obicei, unul sau doi ovuli fertilizați, cunoscuți sub numele de embrioni, sunt plasați în uter¹. Mai mult de un embrion poate fi plasat în uter în același timp, ceea ce poate duce la gemeni, tripleți sau mai mulți copii².

După Transferul de Embrioni

După plasarea embrionului în uter, pacientei i se poate recomanda să se odihnească în restul zilei². Femeile care urmează un tratament de fertilizare in vitro (FIV) trebuie să ia zilnic injecții sau pastile cu hormonul progesteron timp de 8 până la 10 săptămâni după transferul embrionului². Progesteronul este un hormon produs în mod natural de ovare, care pregătește mucoasa uterină pentru ca embrionul să se fixeze și ajută embrionul implantat să crească și să se dezvolte². Acest suport hormonal poate continua timp de 8 până la 12 săptămâni după confirmarea sarcinii². Un test de sarcină este efectuat la aproximativ 12 până la 14 zile după transferul embrionului pentru a verifica dacă tratamentul a fost eficient^1,2.

Întrebări frecvente

Poate fertilizarea in vitro să utilizeze ovule sau spermatozoizi de donator?

Procedura poate fi realizată folosind ovule și spermatozoizi de la donatori¹. Ovulele donate pot fi utilizate dacă o femeie nu produce sau nu poate produce ovule².

Ce este injecția intracitoplasmatică de spermă și când este utilizată?

Injecția intracitoplasmatică de spermă (ICSI) este o tehnică prin care spermatozoizii sunt injectați direct în ovul². Aceasta este utilizată atunci când medicul consideră că șansele de fertilizare sunt reduse².

Ce se poate face cu embrionii care nu sunt utilizați imediat?

Embrionii neutilizați pot fi congelați și apoi implantați sau donați la o dată ulterioară².

Este disponibilă testarea genetică în timpul fertilizării in vitro?

Diagnosticul genetic preimplantator (PGD) permite oamenilor de știință din laborator să preleveze o singură celulă sau celule din fiecare embrion la 3-5 zile după fertilizare, pentru a depista anumite afecțiuni genetice².

Ca orice procedură medicală, aceasta implică anumite riscuri; vă recomandăm să discutați cu medicul dumneavoastră.

Surse

NHS — NHS
MedlinePlus (NIH) — MedlinePlus (NIH)